Gabriel, prietenul cel mai bun al lui Tony, are o dilemă de zile mari. (de Tony ți-am povestit mai demult…cred că am uitat să precizez că de atunci m-am împrietenit cu el. Aaaa…și am fost și cu pisica la cabinet, dacă îți amintești, i-am spus că am câine pentru că el detesta pisicile…long story, dar o să vă povestesc poate odată). Deci Gabriel are o dilemă legată de femei. Aș putea spune că e tipic bărbătesc, dar sunt bărbați, ca Tony, care au toate răspunsurile la întrebări și fac ca acei colegi, pe care sigur i-ai avut la școală, care la un test își întind mâna în jurul foii ca să nu poată careva să le fure ideile. Nu știu să împartă cu alții răspunsurile care le au. Și atunci ce fac unii? Păi, unii, precum Gabriel, întreabă o fată. „Ce îi de făcut cu dilema mea? Oare ce e în capul femeilor? Oare cum trebuie să mă comport, să acționez?”
Așa că Gabriel se apucă și îmi povestește mie despre Ana, cât se iubesc, cât se giugiulesc și cât de puțin o înțelege totuși. Cum nu știe ce să facă atunci când se ceartă și de ce mai tot timpul, când ea plânge lui i se înmoaie inima și o ia în brațe și o iartă, chiar dacă ea greșește. Apoi îmi zice că are fițe uneori, și că se enervează când o vede cum mănâncă mazărea și cât de des folosește cele 10 creme pentru te miri ce. Și îl enervează că uneori se poartă ca un copil. Păi stai puțin Gabriel, îi zic, tu o iubești așa cum e, nu? Păi o iubesc, dar mă enervează câteodată, mă scoate din minți, și chiar simt uneori că mă satur de ea și de ifosele ei. Ana ca Ana, îmi zice în continuare, dar gândește-te dacă ar fi să mă despart de ea, eu cred că mi-ar lua o decadă sa pot să am alta. Ei, poate nu chiar atât, dar oricum, uite-te și tu în ziua de azi cum iubesc femeile mașinile și ceasurile mari și decorate cu pietre și scumpe. Eu dacă o pierd pe Ana, nu mai pot găsi o altă femeie care să îmi placă atât de mult (mda, sau să îl enerveze atât de mult, mă gândeam).
Ei bine, cu replica asta, plus alte completări ce le făcuse, am tras o concluzie. Gabriel stă cu Ana din obișnuință, și de frică. Frică de a încerca ceva nou. Tony, numit afemeiat de unele, are pe cine vrea când vrea și….cum vrea. Nu prea îi pasă lui de relații și de „te iubesc”. Lui îi ajunge o noapte de sex nebun în bucătărie, sau pe mașina de spălat mai nou, după cum se și lăuda ieri. Cică e atât de extraordinar. Fie cum zice el…dacă lui îi place, cine sunt eu să zic că nu e chiar așa bestial ca pe vârful unui munte în aer liber. Baloane. Ei bine, Gabriel îl admiră maxim, și știuuu, știu cu siguranță că vrea să ducă o viață ca a lui, dar Gabriel insistă că nu. Ana e suficientă pentru el, mai ales că se înțelege așa bine cu familia lui. Să o înșele? Nici vorbă! Să o părăsească? Ar plânge ca un copil mic când are crampe. Să vorbească cu ea? Nu prea duce nicăieri, zice el. Ce să facă el cu femeia asta pe care, pe cât de tare o iubește câteodată, pe atât de tare se enervează pe ea și se satură?
Și se așteaptă să îi dau eu un răspuns!
Normal ar fi să vorbescă serios cu ea, fără secrete și fără perdea, verde-n față să îi zică tot. Dar, lașul numai nu vrea. Atunci i-am zis: Du-te fă sex cu o oarecare și ai să vezi cum tot pe ea o vrei înapoi, pe Ana ta fabuloasă. Tony, afemeiatul, a venit cu completarea: fă sex cu două în același timp și o să vezi că Ana nu ajunge.
Și iată că așa, dilema lui a fost rezolvată de doi oameni care n-au nicio treabă cu dragostea…
Comentarii recente